Este şocant cum viaţa ta se termină intr-o fractiune de secundă. Cum gândurile, sentimentele şi tot ce urma să faci dispare intr-un mod atât de uşor. Frânturi din viaţa ta sunt amintite din când in când de cei din jurul tău pe o muzică grea de ascultat, găleti de apă pline cu compasiuni sau falsităţi îşi fac veacu' la căpătâiul tău. Aprope că-i ştii pe toţi.
Chinuitor!Vrei să te ridici, să urli, să spui înca ceva şi acel indicator arogant de stop îţi stă în cale. Te plimbi ca un nebun disperat pe lângă eroii tăi, iţi este greu să-ţi pronunţi numele. O femeie la capul tau fumeaza scârbită, parcă intentionat işi lasă scrumul pe umărul tău dezgolit şi alb.
Cazi în gol iar, treci pe lângă clipele puţine şi ele, pe lângă oameni pe care odinioară tu ai lăsat scrumul pe ei şi parcă opţional divinitatea îşi face loc ca un turist. Accindental ea te scapă într-un borcan transparent fară inhibiţii. Uşor devii relaxat, moleşit şi în ultimul stadiu pierdut.
Ajungând jos pierzi controlul, apoi pe tine şi totuşi îţi pari pentru prima oara adevărat. Cu un zâmbet mustăcios îţi aduci aminte de tine tânăr, te învârţi în jurul tău şi te admiri. Încetezi să mai faci asta din momentul în care auzi nota unei vioare, ea nu plange pentru tine, este doar nerăbdătoare să te vadă arzând şi te cheamă...te cheamă în căldura casei ei tinere. Cu un ochi suspicios şi cu celălalt pofticios, brusc din borcan treci în braţele vioarei. Coardele catifelate te fac să simţi o revenire la viaţa ta tânara şi năzdrăvană şi continui să o asculţi cântând, pentru tine , pentru pofetele tale.
Chinuitor!Vrei să te ridici, să urli, să spui înca ceva şi acel indicator arogant de stop îţi stă în cale. Te plimbi ca un nebun disperat pe lângă eroii tăi, iţi este greu să-ţi pronunţi numele. O femeie la capul tau fumeaza scârbită, parcă intentionat işi lasă scrumul pe umărul tău dezgolit şi alb.
Cazi în gol iar, treci pe lângă clipele puţine şi ele, pe lângă oameni pe care odinioară tu ai lăsat scrumul pe ei şi parcă opţional divinitatea îşi face loc ca un turist. Accindental ea te scapă într-un borcan transparent fară inhibiţii. Uşor devii relaxat, moleşit şi în ultimul stadiu pierdut.
Ajungând jos pierzi controlul, apoi pe tine şi totuşi îţi pari pentru prima oara adevărat. Cu un zâmbet mustăcios îţi aduci aminte de tine tânăr, te învârţi în jurul tău şi te admiri. Încetezi să mai faci asta din momentul în care auzi nota unei vioare, ea nu plange pentru tine, este doar nerăbdătoare să te vadă arzând şi te cheamă...te cheamă în căldura casei ei tinere. Cu un ochi suspicios şi cu celălalt pofticios, brusc din borcan treci în braţele vioarei. Coardele catifelate te fac să simţi o revenire la viaţa ta tânara şi năzdrăvană şi continui să o asculţi cântând, pentru tine , pentru pofetele tale.
5 comentarii:
:)
Da stiu :*
ce-ar fi viata fara acestea?!:) face parte din cotidian, din ritmul vietii ,de a ne seca clepsidra de momente , adaugand uscaciune
hmm...chiar asta e ritmul vietii?
fiecare are un traseu, fara curbe , cu urcusuri , dealuri , obstacole:) fac parte din noi, deasta ne numim oameni
Trimiteți un comentariu