Meditez cu cartile inchise, impreuna cu cei necunoscuti. Ii citesc sperand ca ma vor inspira, dar nu ii accept pana nu gasesc in ei ceea ce ma inspira odata
Poate ar trebui fiecare sa ne punem in locul celuilalt. Inotand prin zapada, aburind fularul, ghemuindu-te respingand frigul. Cu doar o fractiune de secunda, sari la ganduri din subconstient, prin fiecare filtru al fiecarui fum tras lejer in tine. Nu e normal sa te ineci, cel profesionist nu da gres. Esti profesionist la descrierea succinta a unei tigari , dar nu si sa tragi din ea?
Esti profesionist la a baga bratari semnificative in mintea ta , dar nu si a trage in gura fumul gri, transparent.
Firgul te coloreaza. Genunchi sunt mov, nasul aprins de beculete rosii, degetele le cantaresti apoi la cald, sunt cu cateva grame mai grele.
Revii prin aceleasi globule rosii la realitatea zgribulita peste care nu poti sa o privesti altfel decat ca frigul de afara. Nu are cum sa iti dea nimeni inca o pereche de sosete in plus, mai bine tolerezi ceea ce nu vrei sa vezi.
Eu. Tolerez sentimentele, dar nu si capacitatile, abilitatile, ceea ce este constructiv. Sunt la nivelul distrugator, unde filmele indiene inca imi dau frisoane, muzica turceasca inca e pe acolo, exista impreuna cu rahatul turcesc. Inca exista bani impreuna cu fericirea si florile impreuna cu iubirea.
Indicatiile prescrise de mine uneori, unora sunt inexistente; cinismul prescris de majoritate mie este administrat doar pe jumatate, din fericire, inca.
Poate ar trebui fiecare sa ne punem in locul celuilalt. Inotand prin zapada, aburind fularul, ghemuindu-te respingand frigul. Cu doar o fractiune de secunda, sari la ganduri din subconstient, prin fiecare filtru al fiecarui fum tras lejer in tine. Nu e normal sa te ineci, cel profesionist nu da gres. Esti profesionist la descrierea succinta a unei tigari , dar nu si sa tragi din ea?
Esti profesionist la a baga bratari semnificative in mintea ta , dar nu si a trage in gura fumul gri, transparent.
Firgul te coloreaza. Genunchi sunt mov, nasul aprins de beculete rosii, degetele le cantaresti apoi la cald, sunt cu cateva grame mai grele.
Revii prin aceleasi globule rosii la realitatea zgribulita peste care nu poti sa o privesti altfel decat ca frigul de afara. Nu are cum sa iti dea nimeni inca o pereche de sosete in plus, mai bine tolerezi ceea ce nu vrei sa vezi.
Eu. Tolerez sentimentele, dar nu si capacitatile, abilitatile, ceea ce este constructiv. Sunt la nivelul distrugator, unde filmele indiene inca imi dau frisoane, muzica turceasca inca e pe acolo, exista impreuna cu rahatul turcesc. Inca exista bani impreuna cu fericirea si florile impreuna cu iubirea.
Indicatiile prescrise de mine uneori, unora sunt inexistente; cinismul prescris de majoritate mie este administrat doar pe jumatate, din fericire, inca.
4 comentarii:
Acum e timpul de cozonaci,lumânãri aprinse,soapte,suflete calde si un Crãciun linistit.Salutãri de departe.:))
de obicei ne rascolesc vremurile cu srbatori de genul asta. voiam sa dau skip anul asta peste craciun, damn it..
vezi cu 'i' urile alea, uneori le mananci, alteori le pui in plus. take care you sweet soul
>:D<
Un an nou fericit,Andreea!
C.L. Bogdan
Bogdan, daca mai intri, spune-mi ce inseamna C.L :)
Trimiteți un comentariu