Mulțimi-25 noiembrie

De obicei mă aflu pe stradă, printre oamenii cu fețe neutre când vreau să scriu două versuri pe stâlpi și ferestre. Să scriu un semn, ceva, că ei sunt poetici sau că contemplează la un dor, al oricărui om, ca ar trebui sa își exprimă emoția de a fi singuri în mulțime. Cred că problema este nevoia de afiliere care te face să fii același personaj, atunci când pur și simplu mergi ''persoana cu față neutră''.
Ceva mă împinge să scriu acum într-un mod deprimant și dezamăgitor. Toți, să nu uităm de politicieni, sunt de căcat. Nu doar eu dau o importanță mai mare jumătății goale de pahar, în cealaltă e alcoolul slab, deci totul dacă eu vreau, este trist. Și mai trist e să analizez paharul când aș putea să umplu și cealaltă jumătate, cu ceva mai tare.