În camera viselor, beciul, unde butoaie de vin duhnesc ca o iluzia a fericiri. Aici în fiecare toamnă emoțiile tale superficiale, nerăspunzătoare sunt dedicate lui Ion și Vasile de peste drum.
Lectorule tu la ce te gândești?La ce visezi?Care iți este realitatea?Sunt sigură că în gândurile tale ruginite ai păstrat și peisaje greșit dezvoltate despre secolul vitezi. Sunt sigură că te-ai gândit cum și unde poți să-ți mai expui părerea, doar o cunoști pe domnișoara Democrație. Oare pe Facebook mai întâi sau la distinsul nostru domnul Televizor?În detaliu, cu subtilitate și măiestrie așa ca în jungla mass-mediei să poți sensibiliza chiar și inocența unui leu feroce.
Vrei un statut social?Ia atitudine începând cu pastile pentru dureri îndelungate de cap sau poate să nu mai vizitezi atât de des institutul conservelor, trebuie să-ți formezi de pe acum ideea că sunt prea ieftine pentru tine, aranjează-ti emoțiile proprii într-o ordine dezordonată ca mereu să știi de unde să le iei rapid apoi zâmbește, viața ta este doar o fracțiune de secundă.
Câteva gânduri brusc conștiente mă fac să te rog pe tine, lectorule, să rezolvi în continuare puzzle-ul societăți noastre, tu ești adult, eu doar un fluture.
