Discuție cu sine

Nu știu cum să îți spun...tu. 

Așadar, vrei să spui că mă agăț de concepte pentru justificări.

-Nu știu, dar nu te învinovăți. 

Îmi apăr sinele doar! 

-De ce ai simți să îl aperi dacă nu ai nici un motiv pentru care să o faci?

 Sunt o fată,

 -Nu. 

Sunt o persoană.

 -Poate, 

Sunt gândurile mele.

 -Zâmbesc.

 Sunt cine vreau să fiu? 

-De ce tre să fii ceva?Ce ușor poți scoate pe gură câteva cuvinte care să justifice întreagă ta ființă, te învârti în cerc, doar stai locului. 

Respir....Expir....continui să respir. 

"Găsesc momente de liniște pe fundul piscinei. Mă scufund și deschid ochii pentru câteva secunde, apoi îi închid. Știu că nu mai am mult aer și încerc să văd cât de mult pot să stau acolo. Habar nu am cât stau, dar atunci când revin la suprafață e că și cum am renăscut"(Mihai)

Mă așez pe pieptul lui, 

Mă așez pe pieptul ei,

Și am impresia că am nevoie de grijă 

-Ai nevoie de liniște și o cauți.

Adevărat.

Felul in care caut liniștea nu este pe fundul piscinei. 

Nu sunt nici în străfundul meu oricât de mult aș căuta. 

Nu sunt nici acolo unde caut să mă cunosc și multe "sfaturi"nu înțeleg asta. 

-Nu știu cum să îți spun, dar ești acolo unde stai și privești. Cum ar fi în vise: 

Acolo unde pielea mi se îngălbenește și moare? Pielea mea moartă se transformă într-o pelerină.

 -Semn că ești șarpe și te schimbi. 

Sub pelerină am tatuaje cu linii verticale și orizontale și multe puncte în interiorul lor. Pur și simplu puncte. Mai am dreptunghiuri pline, cu câte un mic spațiu gol în interior, pe câte un colț. Parcă aș avea brățări care nu se duc niciodată. 

-Semn că unele lucruri rămân acolo pentru totdeauna. 

Soarele îmi bate în ochi puternic și simt pustietatea, într-o civilizație care este arsă de lumină.

-Semn că deși sunt în viata ta oameni, tu ești singură într-o lume primejdioasă.

În multe din vise merg la bunica, pe o stradă cu iarbă proaspătă și foarte verde. Din colțuri se aude:    "Era frumoasă, dar și-a pierdut puritatea". Îi aud dar nu îi văd. 

-Semn că încerci să te ignori pe ține, mai bine spus, pe mine, supraego-ul tău. 

 Totul e o atmosferă ploioasă și eu mor și sunt bine. Mă opresc la jumătatea străzii și mă uit în jur. Deodată sunt într-un vis lucid. Se aud doar picurii de ploaie și liniștea. Mă gândesc în visul meu la ceea ce mi-a spus Gabi "Atunci când plouă mă simt prezent". Sunt pentru prima oară conectată cu mine.