Ai simțit cum e să iei mâna cuiva în mâna ta și să-l/s-o vezi printre degete pe acea persoană?
Ai simțit cum e să respiri printre momente?
Cum ai simțit?
Cum ai lăsat această emoție să fie prin venele tale?
Ce anume îți curge prin sângele roșu, mov, albastru și de ce l-ai crezut pe Mihai când ți-a spus că sângele e albastru?
Cum sunt zilele fără tine, cum ești tu fără tine?
Cum ești azi fără tine când nu te ai, când nu te simți, când nu te minți, când te privești printre frunzele care doar cad.
Există fără tine, fără dor, fără țigara pe care o ții între cele două degete, lăsând scrumul să cadă deasupra pervazului.
Cum cobori și urci valea?
Cum te întâlnești cu tine în cale?
Ce lucruri ai să îți spui?
Cum e să nu ai nevoie de ploaie, de o amintire și din ce ai mai avut?
Cum e să ți se usuce buzele?
Cum e să fii?
Spune-mi în acel mod în care nu opui rezistență.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu