Frica de responsabilitate

"Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.

 Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric."

Dumnezeu ascultă melodia perfectă mereu pentru că a creat o lume perfectă. Asta dacă poți să observi armonia sunetelor din natură sau dacă poți să observi armonia din capul tău atunci cand ea pare să nu existe. Lucrurile sunt așa cum ar trebui să fie, mi-a spus cineva la un moment dat.

Dacă aș putea să descriu ceea ce cred eu despre Dumnezeu aș face-o.

Dacă aș putea să descriu ceea ce am invatat despre Dumnezeu aș face-o.

Dacă aș putea să spun că eu cred în Dumnezeu sau nu cred, aș face-o.

Oftatul pare că functionează, totuși nu pot să nu spun cum această idee este ca un fir lung și subțire de iarbă care împrejoară într-un fel craniul meu. Dacă Dumnezeu m-a creat, cum as putea sa pierd asta? Cum aș putea să nu leg acest lucru de tot ce însemn. Bunica mă punea în copilarie să îmi spun rugăciunea înainte de culcare, aveam aceleași sentimente pe care le simt acum. Și simteam:

 Frică

 Dezamagire

 Iubire

 Protecție

 Curaj

 Intelepciune

 Singurătate

 Iubire

 Frică

 Căldură

 Surpriză

 Lumină

 Întuneric

Și ma minunat din nou și din nou câte puteam să simt de o dată. Și mă priveam și nu stiam ce înseamnă acest sentiment care pare să cuprindă mai multe sentimente. Aveam poate mai puțin de 7 ani. Timpul a trecut și mi-am dat seama că îmi doream să fie cineva care să se gândească la mine cu multă grijă și protecție, dar care să fie și responsabil de mine așa cum era bunica mea. În capul meu Dumnezeu putea fi responsabil de mine. Din ce în ce mai greu mi-a fost să mă despart de copilarie pentru că nu puteam să mai bat din picioare și să primesc. A fost nevoie să îmi dau seama în repetate rânduri că eu trebui să îmi ofer ceea ce vreau. Apoi să imi dau seama că "nu am nevoie de ceea ce vreau"(Albert Ellis).

Discuție cu sine

Nu știu cum să îți spun...tu. 

Așadar, vrei să spui că mă agăț de concepte pentru justificări.

-Nu știu, dar nu te învinovăți. 

Îmi apăr sinele doar! 

-De ce ai simți să îl aperi dacă nu ai nici un motiv pentru care să o faci?

 Sunt o fată,

 -Nu. 

Sunt o persoană.

 -Poate, 

Sunt gândurile mele.

 -Zâmbesc.

 Sunt cine vreau să fiu? 

-De ce tre să fii ceva?Ce ușor poți scoate pe gură câteva cuvinte care să justifice întreagă ta ființă, te învârti în cerc, doar stai locului. 

Respir....Expir....continui să respir. 

"Găsesc momente de liniște pe fundul piscinei. Mă scufund și deschid ochii pentru câteva secunde, apoi îi închid. Știu că nu mai am mult aer și încerc să văd cât de mult pot să stau acolo. Habar nu am cât stau, dar atunci când revin la suprafață e că și cum am renăscut"(Mihai)

Mă așez pe pieptul lui, 

Mă așez pe pieptul ei,

Și am impresia că am nevoie de grijă 

-Ai nevoie de liniște și o cauți.

Adevărat.

Felul in care caut liniștea nu este pe fundul piscinei. 

Nu sunt nici în străfundul meu oricât de mult aș căuta. 

Nu sunt nici acolo unde caut să mă cunosc și multe "sfaturi"nu înțeleg asta. 

-Nu știu cum să îți spun, dar ești acolo unde stai și privești. Cum ar fi în vise: 

Acolo unde pielea mi se îngălbenește și moare? Pielea mea moartă se transformă într-o pelerină.

 -Semn că ești șarpe și te schimbi. 

Sub pelerină am tatuaje cu linii verticale și orizontale și multe puncte în interiorul lor. Pur și simplu puncte. Mai am dreptunghiuri pline, cu câte un mic spațiu gol în interior, pe câte un colț. Parcă aș avea brățări care nu se duc niciodată. 

-Semn că unele lucruri rămân acolo pentru totdeauna. 

Soarele îmi bate în ochi puternic și simt pustietatea, într-o civilizație care este arsă de lumină.

-Semn că deși sunt în viata ta oameni, tu ești singură într-o lume primejdioasă.

În multe din vise merg la bunica, pe o stradă cu iarbă proaspătă și foarte verde. Din colțuri se aude:    "Era frumoasă, dar și-a pierdut puritatea". Îi aud dar nu îi văd. 

-Semn că încerci să te ignori pe ține, mai bine spus, pe mine, supraego-ul tău. 

 Totul e o atmosferă ploioasă și eu mor și sunt bine. Mă opresc la jumătatea străzii și mă uit în jur. Deodată sunt într-un vis lucid. Se aud doar picurii de ploaie și liniștea. Mă gândesc în visul meu la ceea ce mi-a spus Gabi "Atunci când plouă mă simt prezent". Sunt pentru prima oară conectată cu mine.