Întâi găsesc ușurare apoi bucurie pe 13 decembrie

Memorii și prezent, trecut și viitor. Calm și neliniște. 

Jumătăți de comparații care pot aduce unitate

Când înțeleg cât de semnificativ este să dozez calitate și cantitate,

Când înțeleg că e nevoie să jonglez în stabilitate,

Când combin curaj cu blândețe și mă las purtată de sinceritate,

Propunându-mi o disponibilitate 

Pentru vârste care nu au avut maturitate,

Retrăindu-le, găsind în sfârșit alinare

Reconstruind momente cu o anumită exactitate 

Raportăndu-mă la ele din poziție de egalitate

Pe care apoi să le pot găsi pline de autenticitate,

Lăsându-se impresia unui sentiment de continuitate,

Urmat de un oftat: "sunt în spatele tău, acum poți să cauți bucuria!"

Sărbătorind într-un mod firesc gloria, 

Lăsându-mi corpul să plutească în momentul respirației de eliberare,

Ca apoi să se creeze mai mult loc acțiunii de măsurare 

Pregătindu-mă încet pentru găsirea scopului individual, din împrejurare.


Anxietate pe 9 noiembrie



Lasă-mă pe mine!

Uită-te în concret!

Nu zâmbi cu dinți!

Nu te simți cumva!

Nu îți musca buza!

Ascultă-ți inima!

Unde-i goliciunea minții?

Unde e concretul?

Unde este blurul de pe marginea fotografiei?

Blițul e prea puternic,

Urechile sunt singurele care te calmează,

Căștile acoperă zgomotul frigului din mine,

Melodia mă îmbrățișează,

Respirația mă salvează,

Adu-ți aminte!

Respirația mă salvează,

Când inima pompează,

Când picioarele se blochează,

Lasă-mă pe mine!

Relaxează-te corpule!

Uită-te înainte!

Stai, nu sta!

Ce reci îmi sunt degetele,

E nevoie de odihnă,

Și de o voce de înger,

E nevoie de o scufundare în adâncul piscinei,

Ce e în neregulă minte?

Ce încerci să îmi spui corp de porțelan?

Ce anume am omis?

Lasă-mă, nu mă lăsa!



Liniște pe 30 septembrie




Cu bărbia ridicată soarele răsare mai galben.

Razele străbat prin celulele din ochii ca de vitrine.

Curge ceva pe suflet, curge prin vene un lichid ca cel al ceaiului pentru balerine,

Curge o liniște venită din străfundurile oceanelor, unde totul se mișcă cu încetinitorul, unde e străin, chiar alien, comparabil cu vieți uterine,

Ca un dans magistral care mângâie cuburile rigide ale minți mele, crescută cu glicerine, 

Curge lumină din brațul meu, o gaură prin care pot privi,

Curge lumină din bratul meu,  ca valurile gândurilor celor contemplativi,

Curge o liniște ca acea care ar trebui să curgă prin sufletele tuturor,

Curge speranță,

Curg arme, principii, nevroze și gânduri sceptice despre cine sunt ceilalți

Când ceilalți sunt eu.

Curge liniște prin univers 

Când nimic nu pare să aibe sens